ingeri cazuti

Christian W Schenk – Pastel cu Înger Căzut

de

Un cântec se izbește de timpanul toamnei,Asurzit de veștedele frunze –Păianjenii mai țes morbide pânze;O, ce frumoasă va fi haina Doamnei!.Papura vremii se înclină pesteMătasea verde-a broaștei de pe iaz,Pe când turma de oi de pe izlazAdoarme blândă-n amintiri oneste.Un fulger crapă ceru-n două,Neașteptat, trezind adânculVisărilor unde pământulSe pregăti de-o eră nouă.Deodată însă totul tace,Norii … Citește mai mult

Carakter – Îngeri Pierduți

de

Terra 2005 era noastră,Nopți albe și zile negre, planeta albastră.Definesc viața: un drum sângeros către moarte,Pavat cu beton, gloanțe și speranțe deșarte.Aproapele îți e departe,Linia 2 te desparte de război.Demonii printre noi împrăștie moarte,Strada e front deschis.Și dacă nu vezi ce se întâmplă,Zilnic savurezi răsăritul cu pistolul în tâmplă.Ascultă-mă ireversibil, an de an,Și cum ploaia … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cenuși de Veșnicie

de

Mai cade câte-un înger din înalt,Cu aripi în cenuși de veșnicieArzânde-n focul dintr-o bătăliePierdută în al inimii asalt.În mersul rătăcit, pășind stângaci,Își mai ascunde-o urmă de trufie,Dar piere, neștiind ce va să fie;Căzuții sunt, la început, buimaci.În gândul cui au fost, ce s-a-ntâmplat,Cum de-au pierdut ei, îngerii slăviți,N-au cum să știe. Cerul i-a trădat.Și sunt … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Îngeri Strâmbi

de

Își scutură petalele-n asfaltcireșii înfloriți odinioară,pe îngeri care-n el se aciuarăferindu-se de ochiul din înalt.Și scormonesc petalele prin eicu ghimpi ce le provoacă sângerarepe trupuri fără aripi, pe picioare,pe ochi ce lăcrimează cu scântei.Și li se zbate-asfaltul pe carâmbiîn curgeri prefăcute de cenușă,tot căutând prin labirint o ușăprin care să mai zboare îngeri strâmbi.

Rafael Alberti – Îngerii Morți

de

Căutați, căutați-i:în nesomnul conductelor de apă uitate,în canalele întrerupte de tăcerea gunoaielor,nu departe de băltoacele incapabile să păstreze un nor,niște ochi pierduți,un inel sfărâmatsau o stea călcată-n picioare.Pentru că eu i-am văzut:în acele dărâmături de-o clipă care apar în negură.Pentru că eu i-am pipăit:în surghiunul unei cărămizi moartevenite în neant dintr-un turn sau dintr-un car.Niciodată … Citește mai mult

George Bacovia – Duminici, Cântece de Scripcari… – Poem în Proză

de

Duminici, cântece de scripcari, melancolice sau de jale.Îngeri căzuți, reabilitând pentru un paradis pierdut.Părea un socialism… dacă nu se poate pronunța ușor, probabil că ar fi comunism.A, ce moment de a aparține dreptății pe care, întrucâtva, o concepea, față defericirea negăsită nici în turnul de ivoriu.Da, era însă împăcat.Plecă înaintea altora.O lumânare ardea lângă un … Citește mai mult

Zadar – Melancolie

de

Zările mele sunt plineDe îngeri ce cadOamenii nu-i mai văd bineCând ochii mei ard. Planeta mea se desprinde de UniversSe stinge în mine dorințaSă te mai găsesc… Zbor.. plictisit și golPeste lumi ce morMă întind și zbor..Cad, cad, cad.. Pământul mă cheamă-n brațele lui de lutMă vrea din cer căzut. Zările mele sunt plineDe îngeri … Citește mai mult

Evanescence – Whisper

de

Prinde-mă imediat ce cadSpune-mi că ești aici și că acum totul s-a sfârșitAtunci când vorbesc cu atmosferaNu este nimeni aici, și cad în mine însămiAcest adevăr mă duce la nebunie.Știu că pot opri durereaDacă vreau ca ea să dispară cu totulDacă vreau ca ea să dispară cu totul.Nu aluneca (nu renunța în fața durerii)Nu încerca … Citește mai mult

Evanescence – Șoaptă

de

Prinde-mă în timp ce cadSpune-mi că ești aici și că totul s-a terminatVorbind cu atmosferaNu e nimeni aici și eu cad în mineAcest adevăr mă conduce la nebunieȘtiu că pot să opresc durereaDoar dacă o voi mânca.Nu te întoarce(Nu intra în durere)Nu încerca să ascunzi(Gândindu-te că ei strigă numele tău)Nu-ți închide ochii(Dumnezeu știe ce zace … Citește mai mult