Înspre tărâmul celălalt,
E loc închis cu gard înalt;
Dar am văzut, printre uluci,
Atâtea cruci, atâtea cruci!
Părea tot locul țintirim,
Păzit cu zbor de Heruvim,
Cu cruci de piatră, albe, mari,
Cu cruci de brad și de stejar.
Și cruci de-argint și de oțel
Cerneau lumină peste el,
Iar cruci de aur și de fier
Sclipeau ca semnele pe cer.
Atâtea cruci mi s-au părut
Că toate una s-au făcut.
O cruce mare strălucea,
Sub greul ei un om zăcea.
Tu cum de poți să le mai duci,
Atâtea cruci, atâtea cruci?
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc plin de cruci, simbolizând suferința și sacrificiul. Imaginea centrală este a unui om copleșit de greutatea crucii, sugerând povara vieții și a responsabilităților.