În mare, rod de stele, și peste câmp, copoi.
Din crengile amiezii mi-am făurit un flaut,
Dar cântecul stă simplu în noi și lângă noi,
Îngemănat iubirii pe care n-o mai caut.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra unei iubiri pierdute, folosind imagini din natură pentru a exprima un sentiment de melancolie și acceptare. Cântecul sugerează o renunțare la căutarea unei iubiri trecute, găsind o formă de consolare în simplitatea prezentului.