Versuri corectate și adnotate
Păpușa de cârpă mi-a spus:Poți să-mi spargi sticlele ochilor, nu țip.Poți să-mi spargi pântecul de tărâțe, nu țip,Poți să-mi răsucești gâtul de sârmă, nu țip.Dar dacă-mi vei mușca umerii, umerii,Dacă-mi vei mușca degetele, degetele,Dacă-mi vei răscoli genunchii, genunchii,Voi învia, voi învia sigur.
Dacă aș fi pictor, aș spune:Iedule, pozează-mi pentru ea.Dacă aș fi pictor, aș spune:Vreau să am model vijelia.Dacă aș fi pictor, aș spune:Ca râul acesta îi clocotește pieptul,Ca livada aceasta înflorește,Ca lanul acesta-n dogoare așteaptă ploaie.
Câteodată își trimite numai picioarele,Câteodată numai tâmplele.Buzele ei vin rar de tot să mă simtă,Urechile, urechile, niciodată.Ochii și-i lasă undeva, în trecut,Inima o uită undeva, între copaci negri.Cel mai des îmi trimite mijlocul,Cel mai des îmi trimite umerii.
În mare, rod de stele, și peste câmp, copoi.Din crengile amiezii mi-am făurit un flaut,Dar cântecul stă simplu în noi și lângă noi,Îngemănat iubirii pe care n-o mai caut.
Te-aștepta căsuța în luminăSă-i aduci în dar un fir de glas,Drumul ca să-ți șerpuiască sub pasȘi hamacul ca să-ți dea hodină.Ai venit din târgul tău să veziCum cad seara stelele-n fântâni,Dar acum când umbli prin liveziPomii îți aruncă roade-n mâini.De ne poartă calea printre grâne,Spice ți se prind de poala rochiiȘi câmpia la picioare, ca … Citește mai mult
Când nici luceferii nu sunt eterniCe rost are cuvântul „întotdeauna”?Trecem ca șipotul vântului,Putrezim ca firele ierburilor.În corola inimii cât bate, cât mai bate,Purtăm lumina frunții și smoala ochilor.Nu-mi cere să-ți răspund „totdeauna”Când nici luceferii nu sunt eterni.
Mă plimb pe câmp cu căruța.La ea sunt înhămați patru cai negri.Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.Copitele lor sunt potcovite cu aur,Scapără întruna, scapără-ntruna,Câmpul n-are început, n-are sfârșit.Deasupra cerul albastru, boltit.Și soarele nemișcat, în amiază,Nici nu răsare soarele, nici n-apune,Stă mereu nemișcat, în amiază.Dau cu biciul în cai, caii aleargă,Dau cu biciul în … Citește mai mult
Pământul ne poartă pe umăr.Ce ușori suntem!.. Libelule.Albinele harnice sunt sătule,Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.Cu must nou umplem ulciorul luniiDupă ce bem vinul tare și vechi.În grădini și-au prins la urechiAlbi zurgălăi zarzării, prunii.Visul cârtiței e să-și sape o groapă,Calul doar în vis și în basm zboară.Nu-ți potolești setea a doua oarăCu același … Citește mai mult
Vine diavolul alb şi-mi spune:Ai iubit, dar ai şi uitat.Rămân cu ochii în jos şi tac.Tac întristat, tac ruşinat.Vine diavolul roşu. Mă-ntreabă:Unde ţi-e suliţa? Unde ţi-e sabia?Îi arăt portul cu ape stătute:Mi-a plecat, îi spun, goală, corabia.Albastrul diavol vine şi-mi spune:Ştiu bine că-ţi plac zorile.Îmi plac, îi răspund, dar îmi place şi rouaPe care-o păstrează … Citește mai mult
Păstorii se întorceau în somn pişcaţi de purici.Îngerii n-au sunat din trâmbiţe,Nu s-au cutremurat înălţimile,Magii îşi iubeau pe covoare moi ţiitoarele.Dar vitele în adevăr rumegau paie,Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,Şi în vreme ce ochii lui Iosif creşteau văpaie,Pruncul trandafiriu a prins a plânge.