Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Gândurilor Vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori, / Trec și gândurile mele, trec … →
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori, / Trec și gândurile mele, trec … →
Flautul infinitului cântă neîncetat, / iar sunetul lui e iubire: / Când iubirea renunță la … →
În mare, rod de stele, și peste câmp, copoi. / Din crengile amiezii mi-am făurit … →
Și flautul magic vorbi; tremurată / O notă stângace sălta peste clape / Ca vocile … →
Flaut în noaptea solitară, / Prezență lichidă a unei lacrimi, / Toată tăcerea pământului / … →
Ascultă trestia povestindu-și tristețea; / de despărțiri se plânge, spunând: / „De când din mlaștina … →
Cântă singuraticul flaut, / Pe vânt alerga elegia. / Cu vântul, cu cântul te caut, … →
Vreau să fac din viața mea / un lucru simplu și drept / – un … →
Inima mea este un flaut / pe care a cântat iubitul meu. / Dacă în … →
Când, legănându-se, el cântă-n piață / din flautul ce-atâta și adoarme, / se-ntâmplă să-l asculte … →