Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi plutește-n zbor
Și-am zărit, pe când treceam,
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare,
Dansând în briză și-n răcoare.
Și-așa cum stelele lucesc,
Calea Lactee luminând,
În șiruri lungi se răspândesc,
La golful mării ajungând;
Și zece mii am văzut clar
Cum capul și-l mișcau sprințar.
Valuri în golf dansau încet,
Dar nu ca ele de voios,
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Și n-am știut când am privit
Că sufletul s-a îmbogățit.
Și-adesea stând pe canapea,
Trândav sau meditând tihnit,
Le văd sclipind în sinea mea
Și sunt extrem de fericit;
Iar inima, în blând balans,
Narcisele le ia la dans.
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare solitară în natură, unde contemplarea narciselor aduce bucurie și îmbogățește sufletul. Amintirea acestui peisaj continuă să inspire și să aducă fericire în momentele de liniște.