Nu știam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munți de nepătruns, undeva un clopot;
susur de voci gâlgâite printre stânci colțuroase,
razele soarelui devenind reci în pinii verzi –
în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,
în meditație, un călugăr domesticind dragoni otrăviți.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală spre un templu ascuns în natură, unde un călugăr meditează și găsește pacea interioară. Sugerează o căutare a liniștii și a înțelepciunii într-un loc sacru, departe de agitația lumii.