calugar

Mihai Eminescu – Cezara I

de

Nuvelă originală.IEra-ntr-o dimineață de vară. Marea își-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră.Din niște colți de … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Călugărul Nevrednic

de

Bătrâna mănăstire își înălța perețiiCu sfintele-Adevăruri pictate în icoane,Și trupurile stoarse de asprele canoaneCerșeau acelor chipuri lumina caldă-a vieții.Câmpia semănată de Crist era în floare,Și-atâți vestiți călugări, pierduți în amintire,Își dăruiau silința trudind prin cimitireȘi morții aducându-i smerită închinare.-Mi-e sufletul asemeni unui adânc mormânt,Nevrednicul ei schivnic de-o veșnicie suntȘi n-am nici o podoabă în jalnica-mi … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Din Schit

de

În diminețile de vară,Sub cerul vesel și albastru,Când pieptu-ncepe să tresară,Atunci pricepi cât de amarăE-n schituri viața de sihastru.Și-ți vine ca să plângi pe bietulCălugăr tânăr și frumos,Ce-n ochii tăi, citind regretulDe-a se vedea murind cu-ncetulÎn schitul trist și-ntunecos.Cu drag și-aduce-aminte casaTrecutei lui copilării,Cu prispa, sala și cu masa,Și-i vine ca să-și rupă rasaȘi s-o … Citește mai mult

Traian Demetrescu – Călugărul Din Vechiul Schit

de

Călugărul din vechiul schitO zi la el m-a găzduitȘi de-ale lumii mi-a vorbit,Și de amor, și de iubit.Și când să plec, l-am întrebatCe dor ascuns l-a îndemnatSă-și ducă viață-ntre sihaștri.El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri”.Călugărul din vechiul schitDe-același dor a-nnebunitȘi dintre-ai lui prieteni buniL-au dus la casa de nebuni.L-am revăzut, l-am întrebatPrintre nebuni ce-a căutat,Eu … Citește mai mult

Radu Gyr – Frăsinei

de

De dimineață, starețul Silvestruși-a potrivit dăsagii la mijloc,s-a închinat din șea și, în buestru,a pogorât de vale, la mitoc.Ci fratele Ion, tânjind sub nuc,i-a tremurat în lacrima priviriipân’ s-a tot dus, urmat ca un haiducde câinele lățos al mânăstirii.Caprele pasc, cucernic, iarba vie..Ion, pe brânci, își mângâie ușortuleiele bălaie din bărbieși pleacă geană și oftează … Citește mai mult

‘Assisi

de

Înhămați de cărucioare alături de om,câinii mănăstirilor duc lapte-n cetate.O bucurie nouă îi ține în jugși-o râvnă parcă spre-o luminoasă dreptate.Câinele vreo șapte mii de anin-a făcut nimic, numai a lătrat. Azi e fericitcă-și vede rostulsub stelele pe care le-a certat. În pădure,în predica de vecernieam să-i dau drept exemplucatârilor galbeni, boilor, poate și crinilorși … Citește mai mult

Lucian Blaga – Călugărul Bătrân Îmi Şopteşte Din Prag

de

Călugărul bătrân îmi șoptește din prag.Tinere care mergi prin iarba schițului meu,mai este mult pân-apune soarele?Vreau să-mi dau sufletuldeodată cu șerpii striviți în zoride ciomegele ciobanilor.Nu m-am zvârcolit și eu în pulbere ca ei?Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei?Viața mea a fost tot ce vrei,câteodată fiara,câteodată floare,câteodată clopot-ce se certa cu cerul.Azi … Citește mai mult

Ion Pillat – Pustnic

de

De-atâta amar de vremi se sihăstriseCă talpă îi prinsese rădăcină.În iască putrezită barbă i seSchimbase, lacrămile în rășină.Atât de-adânc în munți că nu suiseAcolo gând de om să-i ducă vinăCă rugile le-a dat pe brazi și tise,Că schitul l-a pierdut printr-o tulpină.I-aduc în gheare veverițele hrană,L-adapă norii; codrul îi e stranăDe-odihnă, cerul larg: iconostasul.Ceaslov de … Citește mai mult

Wang Wei – Vizitând Templul Unde Se Adună Parfumurile

de

Nu știam unde era templul,înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;copaci seculari, poieni fără oameni,munți de nepătruns, undeva un clopot;susur de voci gâlgâite printre stânci colțuroase,razele soarelui devenind reci în pinii verzi –în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,în meditație, un călugăr domesticind dragoni otrăviți.