Wang Wei – Valea Vechiului Oraș Men
Casa mea lângă ruineEste înălțată trainic,Sălcii vechi numai suspineFreamătă-n apusul cainic.După mine va fi oareCineva să nu mă uite?Căci tristețea nu mai doareViețile demult trecute.
Wang Wei
Wang Wei – Lângă Praguri
Lângă praguri.Ciobăneasca ploaie-n toamnăPrintre foșnete s-ascunde,Tot se zbate, tot se-ndeamnăRâu-n pietrele rotunde.Valul sfărâmat în lăturiStropi apă friguroasăCă egreta ca-n omăturiCând zvâcnește, când se lasă.
Wang Wei – Valuri Sub Sălcii
Despărțindu-mă de tineTrec de sălcii înclinateCare peste unde lineSe vărsară răsturnate.Aici nu-i ca pe canalulRegelui în primăvară,Ci-ntristează vântul valulCa și-n suflet să mă doară.
Wang Wei – Cărăruia Dintre Salcâmi
Prin salcâmi poteca treceToată-n mușchii verzi cuprinsăSingur sunt și de la receCade-o frunză jos aprinsă.Dar aud pași după poartăMătur frunzele în grabăPoate drum spre mine-și poartăVreun sihastru cu vreo treabă.
Wang Wei – După Gardul de Magnolii
După gardul de magnoliiCurge-apusul întreg în toamnăPeste-aramele coroleiPăsările se îndeamnă.Ca ecourile veriiSe mai văd culori aprinse –Ceața-ntunecată-a seriiMunții încă nu-i cuprinse.
Wang Wei – Munții Huatzi
Aripile stoluri, cârduriNesfârșite se îndeamnă,În culorile arzândeLe petrec munții din toamnă.Că mă-nalț în vârf de munteOri cobor în valea-adâncăTot mă dor mâhniri cărunteȘi tristețea mă mănâncă.
Wang Wei – Senectute
Iarăși mă dorciolanele bătrâne.Cât de căruntși cât de jalnic sunt!Trăiesc aici uitat,de azi pe mâine,o frunzăîntre ceruri și pământ.Unde-ai rămas,o, patria mea dragă?În jur –flecari neistoviți și mulți.Nimic de-aceste vremurinu mă leagă:Curândmă voi însingura în munți.
Wang Wei – Pavilionul De Pe Mal
Întâlnesc ușoara barcăOaspetele ce-mi aduceȘi o lume-ntreagă parcăN-ar putea să ne încurce.Pe terasă ședem totușiȘi cu vin și cu-nserarea,Iar cu prospețimea lotușiÎnfloriră-nconjurarea.
Wang Wei – Luci Cai
Luci cai (îngrăditura cerbilor).Visul munților sihaștriNici un glas nu îl pătrunde,De undeva parcă dau naștereDoar ecourile surde.Soarele de la amiazăStrăbătu prin crengi deodatăȘi cu-o-nflăcărare vieMușchiul verdele-și arată.
Wang Wei – Valea Magnoliilor
Lotuși înfloriră parcăPrin frunzișurile dese,Pete roșii tot încearcăPanta muntelui să-nțese.Râul numai viu mai curgeLa cocioaba moartă-n vale,Se desfac și cad ca fulgiiPurpuriile petale.