Iarăși mă dor
ciolanele bătrâne.
Cât de cărunt
și cât de jalnic sunt!
Trăiesc aici uitat,
de azi pe mâine,
o frunză
între ceruri și pământ.
Unde-ai rămas,
o, patria mea dragă?
În jur –
flecari neistoviți și mulți.
Nimic de-aceste vremuri
nu mă leagă:
Curând
mă voi însingura în munți.
Sensul versurilor
The poem reflects on the pains of old age and a sense of disconnection from the present. The speaker expresses a longing for the past and a desire to retreat into solitude in the mountains.