Nu-mi închideți ușile voastre, mărețe biblioteci,
Eu vă aduc ce de pe rafturi vă lipsea,
de ce aveați mai multă trebuință vă aduc.
Din război năzărită, o carte am scris;
Buchiile cărții mele nimica sunt, reverberațiile
lor, totul.
O carte aparte, fără nicio legătură cu restul,
nepercepută de intelect.
Dar în fiecare filă, negrăite taine vă vor fascina.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o carte unică, născută din experiențe dificile, care oferă o perspectivă nouă și taine neexplorate, inaccesibile intelectului convențional. Este un apel către deschiderea minții și acceptarea cunoașterii dincolo de limitele rațiunii.