Os alb ești între nouri.
Răsai din rugul tău,
și din mormântul tău arat,
din risipitul praf al tău.
Răsai din dispariția ta.
Soarele se păstrează
în chivotul tău de aur,
sus, deasupra lătratului secolelor
și te poartă la cununia
celui de-al patrulea râu din rai
cu cel de-al treizeci și șaselea râu pământean.
Os alb ești între nouri,
os al oaselor noastre.
Sensul versurilor
Piesa este o odă mistică a Belgradului, văzut ca un simbol al renașterii și al eternității. Orașul este descris ca un element sacru, conectat la origini divine și la un ciclu continuu de transformare.