Versuri corectate și adnotate
În fine, două mâinicuprind pântecul,ca să nu crape de râs.Dar nu-l mai găsesc.Una din mâini se ridicăneliniștită,ca să șteargă sudoarea frunții.Dar fruntea nu mai există.Cealaltă mână aleargăspre inimă, ca nu cumvasă sară din piept,dar nu mai găsește decât un gol.Mâinile recad amândouă,recad leneșe, pe genunchi,dar nu mai găsesc genunchii.Acum, într-o palmă plouă.Din cealaltă crește iarbă.Ce … Citește mai mult
*Lui Vasko Popa*.Străbatem o alee din parcîmbătrânim după fiecare cuvântcu pasul frunzei.stângându-ne vorbim blânddespre trecutul poeziei.sunt poeţi care se sinucidalţii scriu despre moarte.eu îmi omor poeziaşi văd mai clar.Când va bate ceasul Poeziei Noi?voi încerca să-ţi spun Ţie şi Mie.Când ultimul poetva fi primul poetiar primul ultimulcând versul răuva fi un vers buniar versul bunun … Citește mai mult
Incendiatese scufundă două mâiniîn largul cerului.Nu se-agață de steauacare plutește-n jurul lorși se crucește clipind.Își spun ceva cu degetele.Cine-ar putea tălmăcilimba degetelor incendiate?Și-ating cu solemnitate palmeleîn semnul grinzilor casei.Oare vorbesc despre casa cea vechepe care-au abandonat-o incendiate,sau, poate despre cea nouăpe care de-abia au de gând s-o ridice?
Gol și viu un cuțitZace în mijlocul căii lactee.Cum se mai zvârcoleșteîn praful stelar!Nu cumva-i e sete de sânge?.Cum mai saltă!Nu cumva nevinovata lui umbrăvrea să și-o-njunghie?.Și cum mai străfulgeră din tăișuri,străfulgeră-n toate direcțiile.Nu cumva face semne cuiva?.Îl ocolesc convoaiele de steleși lasă-un gol în jurul lui,de forma unei inimi.Unde-i faimoasa mână cel-a azvârlit aici,din … Citește mai mult
S-a umplut cu sinePoate s-a săturat de carnea ei dură,poate i s-a făcut rău.Întreab-o, nu-ți fie teamă,nu-ți va cere pâine.S-a-mpietrit într-o convulsie binecuvântată.O fi oare gravidă?Va naște o piatrăO fiară, un trăsnet?.Întreab-o cât îți place,nu spera vreun răspuns.Poți spera cel mult un cucui,sau un al doilea nas,sau un al treilea ochi,sau cine mai știe ce….
Cineva se preface-n tulpină de trandafir.Alții, în fiice ale vântului.Ceilalți, în hoți de trandafiri.Hoții pân’ la trandafiri se furișează.Unul fură trandafirulși-l ascunde-n inimă.Fiicele vântului aparși văd frumusețea ruptăși îi fugăresc pe hoți.Le despică piepturile, rând pe rând,găsesc inima, la unul,iar la altul, zău, nimic.Le despică, le despică piepturile,găsesc inima la unulși într-însa trandafirul furat.Vasko Popa … Citește mai mult
Os alb ești între nouri.Răsai din rugul tău,și din mormântul tău arat,din risipitul praf al tău.Răsai din dispariția ta.Soarele se păstreazăîn chivotul tău de aur,sus, deasupra lătratului secolelorși te poartă la cununiacelui de-al patrulea râu din raicu cel de-al treizeci și șaselea râu pământean.Os alb ești între nouri,os al oaselor noastre.
S-a-ndrăgostit de frumoasa,rotunda, ușuratica infinitatecu iriși albaștri.și s-a schimbat în întregimedevenind globul ochilor ei.Numai ea o-nțelege,doar îmbrățișarea ei areforma spatelui eimut și prăpăstios.Toate umbrele ei le-ntemnițat în sine.E orbită de amorși nu mai vede altă frumusețeafară de cea de care s-a-ndrăgostitși care-i va veni de hac.
Nimeni nu se odihnește.Ăsta își mișcă ochii într-una.Și-i mută pe spateși vrând-nevrând merge de-a-ndaratelea.Își pune ochii la călcâieși vrând-nevrând se-ntoarcecu capul în jos.Ăla s-a transformat în urechi.A ascultat tot ce-I mai nemaiauzit,dar s-a săturatși arde de nerăbdare să devină iarel însuși,dar fără ochi, nu vede cumĂstălalt și-a descoperit toate chipurileși unul după altulle-a azvârlit peste … Citește mai mult
Nimicule, ai dormitși-ai visat că ești Ceva.Ceva s-a aprins,flacăra lui se-ndoiaîn chinuri oarbe.Te-ai deșteptat, Nimicule,și-ți încălzeai spatelela flacăra din vis.Nu vedeai chinurile flăcării,lumii întregi de chinuri;spatele ți-este miop.Nimicule, ai adormit din nouși-ai visat că ești Nimic.Flacăra s-a stins,chinurile ei și-au redobândit văzulși s-au stins și ele, preafericite.