Pe pat de mușchi
Moarte să mă muști,
Piatră necioplită
Să-mi stea neclintită
Semn la căpătâi
Crucea cea dintâi.
Peste trupul meu
Vor crește mereu,
Brazi cu fruntea-n cer,
Flori dalbe de ger,
Dumbravnic vărgat,
Breben, pestrițat,
Mândre sânziene
Cununile mele.
Brazii m-or cânta
Și vor lăcrăma,
Moți, m-or pomeni,
La mine-or veni
Și s-or jelui
Să mai cânte iar
Clopote de jar,
Clopotele grele,
Dorurile mele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o acceptare senină a morții, cu natura și tradițiile vechi veghează asupra celui dispărut. Clopotele devin un simbol al dorului și al amintirilor eterne.