Versuri corectate și adnotate
Ai uitat pădurea departe,Mângâiată de moarte,În Apusenii de granit și tăcereCum ai uita o durere.M-ai lăsat singur cu muntele uriaș,Negurile coboară din munți spre oraș,Amintirea ta zadarnic mă doare,Că-și râde de ea atâta ninsoare.De multă nea și singurătateInima pădurii nu mai bateȘi ochii ce plâng nu pot să vadăTrecerea ta prin proaspăta zăpadă.Am ajuns să … Citește mai mult
Istoricii au consemnat că Iancu a murit,La Baia de Criș, într-o noapte cu cerul spuzit.Iată o minciună sfruntatăDe scribi inventată.Veniți cu mine pe Arieș în sus, pe jos, mocăneșteȘi-o să vă convingeți că Iancu trăiește.În fiecare moț, miner sau ciubărarÎl întâlnim la bucurie păcurar.Fluiera sa mai cântă și ne mișcă,Ca pe strămoși cântecul din trișcă.Iar … Citește mai mult
Sunt os din osul celor trași pe roată,Un ins, ceva mai lotru, dintr-o gloată.Nu vreau ca cineva de mine să asculte,Să ies în față, ca păduchele, în frunte.Am fost și sunt mai pașnic decât par,Nu m-am atins de nimenea măcar,C-o vorbă aspră, sau sudalmă,Mai bine am răbdat, decât să dau, o palmă.Și dacă totuși în … Citește mai mult
Pe creste-n vaierSilha plânge,Fagii-s picurați cu sânge,Brazii lacrimă rășină,Eu mă-ntorc fără fărinăSus în muntele-ntomnatCu dungi de aur vărgatȘi pelin împestrițatCa amarul, colindatPe cărări, în târg și sate,Cu doniți necumpărate.Adă, Doamne, ceasul bunÎn vergile de alun,Să pun floare lângă floare,Să se facă sărbătoare,Sărbătoarea DomnuluiȘi roada pământului,În coliba moțului!
Străbunicul a lucrat cu barda și secureaȘi-ntr-un an era gata mânăstirea,Că scria cu ghilăul în brazi și goruni,Numai chipuri de sfinți și de oameni buni.Bunicul a scris mai subțire,Nu s-a gândit la vreo mânăstire.Cu degetele sale lungi de fuiorS-a mulțumit să mângâie talia unui ulcior.Tata a coborât de copil în pământ,Poate de aceea a împrumutat … Citește mai mult
Acum vechiul burg nu se mai schimbă după vântȘi după aerul cald de la sud.Urmașii Mureșenilor audCum le cad alte culori peste veșmânt.Pădurea nu mai este închisă în trunchiuri, iar calmaMelodie a frunzelor de varăSe scutură seară de searăPeste oraș, în inimi de motoare și cântece de-avalma.De jur împrejur au crescut păduri de beton și … Citește mai mult
Lui Lucian Blaga.L-am întâlnit într-un amurg,Tăcut și oglindit în lacul din pădure,Nu știu de număra imaginile stropilor de ploaieCe au căzut în lac,Gândurile ce se răsuceau în el,Sau razele ce picurauPrintre degetele crengilor de fag.L-am întâlnit și i-am dat binețeTăcând.Era singurătatea lui prea bogatăÎn întrebări și răspunsuriȘi ochii prea întorși spre asfințitulDin lăuntrul său.L-am întâlnit … Citește mai mult
Suplicii, chinuri, furci și alte taine,Proscrise curg prin mine, ca vinu-n spume, vai,Și-o lume ca de gresii și lumea vrea să-ngaimeStrăvechea-mi stirpe dacă, pe un picior de plai.E-o uliță prin suflet cu magi din iarbă scoși,De-i vreme bună-n suflet ori chiar de-i vremea rea,Trec fluierând prin mine haiduci bolovănoșiȘi inima mi-o mușcă, adânc, roata lui … Citește mai mult
Să știi Vasilie că pe la noi în AlbacÎi destulă jele și tata-t-o și frații-ți zac.Tătine-to i-o secat măduva-n oase și vlaga din palme.De când nu mai poate lucra l-au alungat domnii cu sudalme.Pe Lisandru s-a înăsprit pielea ca un potângȘi-o rândunică-i trage de moarte în plămânul sting.N-am pe nimeni să-mi taie o șcleafă de … Citește mai mult
Orizontul s-a întunecat în încleștarea cea mare,Împărățiile au sărit ca niște măsele stricate din țâțâni,O lume nouă rea se contura peste zareȘi poporul nostru a-nceput să bea apă moartă din fântâni.De cânt venit-au comuniștii peste țarăCu temniți grele și cu foc și pară.La Alba Iulia, pe Câmpul lui HoriaÎn cetate, s-a adunat poporul primenindu-și ia,Minerii … Citește mai mult