E un amurg roz-albastru,
de parcă obosiți
chirurgii ar număra
bancnote-nsângerate.
Goliciunea bălții
se ascunde în stuf,
dealul își umflă pieptul
plin de turme.
Din păduri
țiganii cară muzica
în negre cimpoaie.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj de amurg, folosind imagini puternice și contraste neașteptate. Se creează o atmosferă melancolică, sugerând o tranziție și o contemplare asupra efemerității.