Ziua cenușie, vânătă zi tristă,
Își cocoloșește soarele-n batistă.
Printre caravana cețurilor, sură,
Plopii de frânghie-s prinși de țesătură.
Roiuri, porumbeii: vreo câteva sute
De scrisori și plicuri albe, desfăcute.
Negura urzește, molcomă și mută,
Noaptea neîntreruptă, nemaîncepută.
Hornurile toate dau puțină ceață,
Calți câte-o fărâmă și tigaie creată.
Soarele rămâne spânzurat: un bumb.
Zi crochiu. Estompă și condei de plumb.
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi mohorâtă, plină de tristețe și melancolie. Natura este personificată, iar atmosfera generală este una de deznădejde și așteptare a nopții.