natura trista - Versuri.pro

Carmen Sylva - Copacul

Caldul soare-al verii țese-acum ferice / Fire lungi prin aer, tort de-argint curat; / Bate-o … →

Vânt aspru, plângător, / Prea trist ca să mai cânți, / Vânt șui, care sub … →

Pe chipul bolții, ca un gând se-abate / Un nor, greoaia umbră clătinând; / Ca … →

Ziua cenușie, vânătă zi tristă, / Își cocoloșește soarele-n batistă. / Printre caravana cețurilor, sură, … →

Pini scorojiți / în aceeași mlaștină sumbră. / iarăși și iarăși. →

E primăvară încă, și parcă nefirească, / Un duh străin stăpân e pe grădină. / … →

Un croncănit răzleț răsună crunt / Și-mprăștie neliniște pe drum; / Iar seara-n câmp se … →

Suspină cântul trist al surei ploi, / Şi-acelaşi glas au miile-i de strune, / Aştepţi … →

Pe-o câmpie rece și întunecată, / Umedă și sumbră, / Treace-n fricoșat un râu mititel, … →