Versuri corectate și adnotate
Caldul soare-al verii țese-acum fericeFire lungi prin aer, tort de-argint curat;Bate-o dulce boare câmpu-nrouatLegănând prin lanuri aurul din spice.Frunzele gătite ca de sărbătoriRâd, pe spate vesel capul și-l aruncă –Un copac, el singur, gol de tot pe luncăStă-ntratâta lume de cântări și flori.N-are bucurie nici de vânt și ploaie,Nici de cânt de pasări, nici de … Citește mai mult
Vânt aspru, plângător,Prea trist ca să mai cânți,Vânt șui, care sub nori,Prin noapte te frămânți.Furtună, ce-n van plângi,Pădure, tu, scălâmbă,Șes trist și râpi adânci,Bociți, căci lumea-i strâmbă!
Pe chipul bolții, ca un gând se-abateUn nor, greoaia umbră clătinând;Ca sufletul bolnav ce-n pat se zbateO tufă-și joacă brațele în vânt.Văzduhul glasul trist și surd și-ncearcăPleapa neagră uneori clipind,Cum ochi clipesc, ce vor să plângă, parcă,Și de sub gene picuri ies, sclipind.Prin pustă, ceața-și pune lăicerulȘi reci fiori din smârc s-au ridicat..Gândind la jalea … Citește mai mult
Ziua cenușie, vânătă zi tristă,Își cocoloșește soarele-n batistă.Printre caravana cețurilor, sură,Plopii de frânghie-s prinși de țesătură.Roiuri, porumbeii: vreo câteva suteDe scrisori și plicuri albe, desfăcute.Negura urzește, molcomă și mută,Noaptea neîntreruptă, nemaîncepută.Hornurile toate dau puțină ceață,Calți câte-o fărâmă și tigaie creată.Soarele rămâne spânzurat: un bumb.Zi crochiu. Estompă și condei de plumb.
Pini scorojițiîn aceeași mlaștină sumbră.iarăși și iarăși.
Un croncănit răzleț răsună cruntȘi-mprăștie neliniște pe drum;Iar seara-n câmp se deapănă mărunt,Țesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum.Strivit în pumni de nouri, cerul desÎngenunchează, mohorât, pe zări;Și drumul singur, rătăcit pe șes,S-afundă, șchiopătând, în depărtări.Trecu – de când – și ultimul drumeț!(A mai rămas vreo urmă prin noroi?)Un biet copac se clatină, răzleț,Cu trupul … Citește mai mult
Suspină cântul trist al surei ploi,Şi-acelaşi glas au miile-i de strune,Aştepţi zadarnic ca să se-mpreune,La cântu-i, mlădieri de glasuri noi.În veci acelaşi cânt din coarde moiCare se frâng pe geamul cel subţire,Acelaşi tors, în veci, din mii de firePe fusurile arborilor grei..Şi stropii mulţi ai nesfârşitei ploiSpun tainic geamurilor sclipitoare:„O, voi ce străluciţi ca apa! … Citește mai mult
Pe-o câmpie rece și întunecată,Umedă și sumbră,Treace-n fricoșat un râu mititel,sprinten și gingaș.Este foarte vesel, dar,Povara dusă, îl încetinează,Și îl întristează.Acum numai e gingaș,Nu mai e fruntaș.Este sec de viață,Și umplut cu ceață.
E primăvară încă, și parcă nefirească,Un duh străin stăpân e pe grădină.Pășesc și tac prin firava lumină,Din ea profilul meu cu mine să pășească.Contur de-alei se deslușesc bine –Spărturile de frunze mai au din cer azur.Pășesc. Răcoare-nmiresmată-n jur,Privighetori cu glasuri cristaline.Neîmplinirea iarăși îmi visez.În biata noastră lume ne-mplinirea!..Ci sufletu-mi respire-n ritm cu fireaȘi-aș vrea pe … Citește mai mult