Tudor Arghezi – Ziua Cenușie
Ziua cenușie, vânătă zi tristă,Își cocoloșește soarele-n batistă.Printre caravana cețurilor, sură,Plopii de frânghie-s prinși de țesătură.Roiuri, porumbeii: vreo câteva suteDe scrisori și plicuri albe, desfăcute.Negura urzește, molcomă și mută,Noaptea neîntreruptă, nemaîncepută.Hornurile toate dau puțină ceață,Calți câte-o fărâmă și tigaie creată.Soarele rămâne spânzurat: un bumb.Zi crochiu. Estompă și condei de plumb.