De prin vârful pomilor
A venit o boabă-n zbor
De cafea,
Năclăită în perdea.
Dumnezeu când i-a făcut
Ființa din scuipat și lut,
Cu o pensulă de zdreanță
A vopsit-o cu faianță
Și i-a pus ca din greșeală
Două coji cu căptușeală
În spinare,
Ca să zboare,
Și aproape în zadar
Patru puncte, ca de zar,
Se gândea atunci că nu-i
Greu să fie vaca lui.
Ca un nod de broderie
Neagră și cărămizie
Care mișcă și se zbate,
S-a-nnecat pe jumătate
În nemărjinire-albastră
Din fereastră.
Și fiindcă răsar în ață
Stelele de dimineață.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune poetică și abstractă a creației divine, folosind imagini din natură și elemente neobișnuite pentru a evoca un sentiment de mister și reverie. "Vaca lui Dumnezeu" pare a fi o metaforă pentru ceva creat de divinitate într-un mod neconvențional și surprinzător.