Mircea Cărtărescu - Cuirasatul Tod
Farduri, farduri, farduri… nopți și zile și nopți și zile / Iese luna pe fereastră, … →
Farduri, farduri, farduri… nopți și zile și nopți și zile / Iese luna pe fereastră, … →
Și poezia e un somn / Din care nu te mai trezești. / Cu ochii … →
A căzut steaua. / Mi-am strâns cenușa sub cap și am chemat / somnul. / … →
Mușchii inimii zguduiți de o bucurie secretă / Ecluzele memoriei se deschid. Liberă de greutatea … →
Omul care păzea luneta părea să fie filozof, / părea să știe multe din tainele … →
Noaptea umblam prin cimitir, / Din când în când ne sărutam, / Îmi spuneai că … →
În memoria lui Ion Barbu. / Învinețea, la nuntă cu alai, / Pe frunzele de … →
De-aur am palat, cu otavă-n pat: / zici că-i păr de zebră, cald, pentru vertebră, … →
Dacă mă însori, dă-mi umbra pe nori, / mireasă-cireașă pentru prunc și fașă, / Soare-naș … →
S-a-ntâmplat numai atât: / Avea nasul cam urât, / Vorbele – vreo patru sute – … →