Versuri corectate și adnotate
Farduri, farduri, farduri… nopți și zile și nopți și zileIese luna pe fereastră, intră femeia mirosind a permanganat și zambileO mână scânteind în mănușa de piele de salamandră deschiderobinetul, și capul lui Dowel sughiță în microfon (penibil)farduri… trese… capul lui Dowel ca un triplu pistol de argintvorbește sau nu, traversat de un focar epileptic, de … Citește mai mult
Și poezia e un somnDin care nu te mai trezești.Cu ochii largi deschiși sub mări,Visând la spasmele lumești.Cu perle pleoapele plângândSărate buzele albești.Nefericit, înspăimântatPrintre comori piraterești.Păreri de rău că nu-nțelegiMişcarea gurilor de pești.În calmul monștrilor sorbit,Măcar astfel să te ferești.Fără să fii de tot primit,Nici înecat, nici viu nu ești.Să poți trânti o poartă grea,Să … Citește mai mult
A căzut steaua.Mi-am strâns cenușa sub cap și am chematsomnul.Și am visat că se făcea un dulce și un amar,și am visat că se făcea o vreme fluidă,și am visat o balanțăcare cântărea zile și nopțiși o femeie care torcea norii.Era un râs pestriț în păsări și pești.Și bătrâna secerătoareîmi legăna viațaîntr-un leagăn de gresie.Pământuleraca … Citește mai mult
Omul care păzea luneta părea să fie filozof,părea să știe multe din tainele cerului –i-am dat doi lei să mă lase să privesc lunași să pătrund în țările misterului.N-aș fi putut să-mi închipui vreodatăcă ce-am văzut există în realitate!..Am surprins stelele în somnul lor ciudat,dormind burghez, desumflate.Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și … Citește mai mult
Noaptea umblam prin cimitir,Din când în când ne sărutam,Îmi spuneai că nu te temi,La fel spuneam și eu,dar eu mă temeam grozav;mi se părea tot timpulcă luna este un iepure agora.
Mușchii inimii zguduiți de o bucurie secretăEcluzele memoriei se deschid. Liberă de greutatea vieții.Un amant cu multe brațe m-a cuprinsPalmierul meu mi-a vorbit.Cu un gust mai înalt în gurăMă abțin de la bucuria simțurilor.Bea apă din degetele mele Respir în verdele săuAmândoi am navigat din subpământ spre iubire.Acum sau niciodată, spune elȘi eu îl cer … Citește mai mult
În memoria lui Ion Barbu.Învinețea, la nuntă cu alai,Pe frunzele de vită, mucegaiIar bobul vin împurpură prin vineDe strugure.Cădeau rubine.Stricată, bocănea la vânt, palancaSub merii povârniți în umbra francă.Era o toamnă cu pomelnic surdPe vremea regeluiPepin cel scurt.Și-n toamnă, cerul, ca la spart de chef,Un petic îngroșat cu dens sidefBătea că luni, o prispă de … Citește mai mult
De-aur am palat, cu otavă-n pat:zici că-i păr de zebră, cald, pentru vertebră,parcă-i puf coafat – bigu-i nestemat –de-o mână celebră, tare în algebră;de-aur am palat, cer mi-a ancorat..Mi-e mov nenufar cu-o petală-n var –balta-i-cer dă seva, stelar-mâlu-i cevabeznă – pe cântar – coaptă-n măsălar,bucurându-mi Eva, Cogaionul, Deva,sublim nenufar – bolţii girofar..!23 martie 1976 / … Citește mai mult
Dacă mă însori, dă-mi umbra pe nori,mireasă-cireașă pentru prunc și fașă,Soare-naș în zori, dintre zalmiori,Luna fă-mi-o nașă, de mi-e și strămoașă,dacă mă însori și-am umbră pe nori..!De-ntrupez cuvânt, de-ard și necuvânt,narcisă-ureche de n-are pereche,lasă-mă-n încânt, să-mi croiesc avânt,ferindu-mi de țeche legea mea străveche –legea de mi-o cânt, Cogaion-Cuvânt..!
S-a-ntâmplat numai atât:Avea nasul cam urât,Vorbele – vreo patru sute –Îi curgeau invers dar iuteȘi-ți sunau toaca-n auzBabițele lui Urmuz.Am vrut ca să-mpac măcarRestul spart de samovarSau din linguriți de paiSau să-i dau liniște cu ceai,Dar știui? – că nu știam:Un complex crescuse-n geam!Nu e vorbă (cine minte?)l-avusese și-nainteÎnsă între nenufarii-au crescut solzii mai mariApoi … Citește mai mult