Sfântule.
De câte vremuri ţi-l tot ţii închis
Nu ştiu ce ai, viaţă, vis,
Bine, rău,
În strânsul pumnului tău?.
Ții în mână fum, cenuşe, foc?
Ți-am descântat-o ca pe un ghioc.
Sfântule,
Pământule.
Nici cântecul, nici ruga n-au descremenit
Ziua de granit.
N-au dezlipit deştele,
Nici dălţile, nici cleştele.
Tu eşti, oare, Sfinxul din poveste
Care ştie ce este şi ce nu este,
Dincolo de literă şi pravilă,
Negură, namilă?.
Umblă omul, vântul şi fiarele
Să te rîcîie cu ghiarele
Vii.
Nici nu simţi, nici nu ştii.
Sensul versurilor
The poem explores themes of indifference and the unknown. It questions the nature of existence and the inability to penetrate a certain impenetrable essence, symbolized by the 'granite day'.