Versuri corectate și adnotate
O, suflet, tu, văpaie stinsă,Cenușă-a unui dor din ceruri,De ce ți-e umbra-așa de-ntinsăȘi golul plin de-așa misteruri?De ce nu știu care-ți e scrisulȘi care-i vrerea ta în toate..Așa, eu parcă-s o cetateȘi tu că-ntr-însa ești proscrisul.O, suflet, spune-mi ce te doare?La ce gândești? ce-ai vrea să fii?În mine stai ca la-nchisoare,Eu sunt prea mic, tu … Citește mai mult
Când mă privești, ochii mei sunt chei, pereții păstrează secretele, spaima mea-i de cuvinte, de versuri. Singură pe drumuri, memorată, o călătoare fascinantă, o flacără nestinsă.
Arcașii întunecațise-apropie de Sevilla.Guadalquivir deschis.Mari sombreros cenușii,largi pelerine greoaie.Ay Guadalquivir!.Vin din depărtateținuturi de durere.Guadalquivir deschis.Și merg spre-un labirint.Iubire, cristal și piatră.Ay Guadalquivir!
I. F. Mărie, Mărie, ia spune-mi tu mie..Mărie, Mărie, ia spune-mi tu mie..Care floare, floare, noaptea pe răcoareCare floare, floare, noaptea pe răcoare..M. D. Floarea crinului și cu-a doruluiAstăzi floare-n floare, noaptea pe răcoareAsta floare-n floare, noaptea pe răcoare.I. F. Mărie, Mărie, ia să-mi spui tu mieMărie, Mărie, ia să-mi spui tu mieCare frunză bate … Citește mai mult
Ploi pure, femei așteptate,Fața pe care o ștergeți,A sticlei hărăzită chinurilor,E fața răzvrătitului;Cealaltă, sticla fericitului,Stând lângă foc se înfioară.Eu vă iubesc, mistere gemene,Pe care vă ating cu degetele;Mă doare, sunt ușor.
I:Te-ai apropiatM-ai lăsat să te ating, să te simtCa un vis apari și dispariVii și pleci, unde alergi? Refren:Te-ai pierdut cumva căutând lumea taSau te-ai împiedicat de inima meaEști o taină ce n-o pot aflaEști rebela ca inima ta. II:Treci prin viața meaEști o stea ce apari și dispariEști ca un mister efemerVii și pleci, … Citește mai mult
Gândul lui de bărbat mi-e o tainăÎl întâlnesc și tresarEl poartă o circumferințăUnde nu am loc în zadar –Și chiar să cred eu c-aș avea –El știe că nu pot să vin –Impermeabil la întrebăriDeși suntem vecini –
Există o ușă ascunsă ce-nchisă stă mereu.Și este un văl prin care răzbat graiuri străine.De tine se vorbește acolo și de mine.Dar vălul când va cădea, tu n-ai să fii, nici eu.
Nimeni nu știeDe ce înfloresc pomii —Dar ce mireasmă!
Nu se vedea, pe calea ei, Lacteea,Nimic, prin întuneric, nu era.Şi Luna se ascunsese-n noaptea-ceeaŞi tăcea. Era ca un anunţ, o prevestireA unei zile-n care vei aflaCe aşteptai, iar noaptea-ţi da de ştireCă venea. Şi a venit: un fum prin întuneric..Părea lumină, însă nu eraDecât un drum misterios, himeric,Ce-atrăgea. Ai mers pe el un timp, … Citește mai mult