Remember.
Anii treceau tiptil ca niște șoapte.
Unul venise de prin Miazănoapte
Și celălalt dintr-un Apus.
S-au întâlnit
Și-au mulțumit.
S-au luat de mână și s-au dus în sus,
Se cunoșteau din presupus.
Unde mai sunt? Poate-au pierit.
Țărâna lor miroase a pulberi de argint:
Miresmele nu mint.
Mormântul pare-n asfințit,
Era pe-aci pe-aproape
Între scântei și ape.
Martie 1967.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time and the eventual disappearance of individuals. It evokes a sense of melancholy and mystery surrounding death and memory, suggesting that even in death, traces of their existence linger, like the scent of silver dust.
