Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Fiecare câte vrea să spună,
Chiar să ningă și-n scrumiere
Zâna cea cu degete subțiri
Să dea la toți minunății și mere.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
În copaci să cadă iarăși luna,
Ramurile să strălucească toate,
Greieri de zăpadă potopind
Să râdă sub ferestrele-nnoptate.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Să-ntinerească și lumina
Să se sperie de lacrimi pruncul
Aburii de vin să ne îmbete
Și să cădem în neaua pe de-alungul.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Ar fi bine dacă iarna
Am putea s-o ducem de mână,
Zâna albă peste noapte
Printre noi să mai rămână.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a trăi magia iernii, de a împărtăși momente speciale cu cei dragi și de a regăsi bucuria în lucrurile simple. Este o invitație la visare și la a ne lăsa purtați de farmecul anotimpului rece.