M-am trezit cu ochii
plini de vicol
și de
ninsori de legănat copilăria.
Brrr, Doamne,
ce iarnă imaginară,
cu
mâinile înmănușate-n versuri,
cu
haine călduroase de sonete
și
căciuli trase
peste ochii copilăriei.
Ninge
pastel de Crăciun.
Costel Zăgan
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimentul nostalgic al Crăciunului din copilărie, cu ninsori abundente și o atmosferă caldă, imaginară. Este o rememorare a inocenței și a bucuriei simple a sărbătorilor de iarnă, văzute prin ochii unui copil.