E seară și ninge-ndesat,
Zăpada-n zăpadă se lasă,
Și abia mă mai mișc înghețat,
Și abia mai știu drumul spre casă.
E beznă, un câine-a lătrat,
De-acum n-are rost să mai sper,
Sprijinit de un stâlp, un soldat
Și-aprinde țigarea stingher.
E noapte și ninge turbat,
Și nu mai zăresc nici un drum,
Cum viața-i un loc depărtat,
Cum totu-i mai simplu de-acum!
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj sumbru de iarnă, accentuând sentimente de singurătate și deznădejde. Protagonistul se simte pierdut și înghețat, atât fizic, cât și emoțional, într-o lume întunecată și neprietenoasă. Totul pare simplificat de această stare, dar într-un mod negativ.