Versuri corectate și adnotate
Veacul nostru de lumină, veacul nostru de lumină!Oh! cu manta, fața voastră o ascundeți, farisei,Pe cap puneți azi cenușă și cu-a bâlciurilor tinăVă mascați, voi, purtătorii luminoaselor scântei! …Unde, unde vi-i lumina? Când popoarele-nvrăjbiteDe tirani, ca vite duse, între ele se omor,Când voi puneți, o, nemernici, arme nou descoperiteLa picioarele acelor ce duc vrajba în … Citește mai mult
Veacul meu, fiara mea, cine-ar puteaSă privească în pupilele taleȘi cu sângele tău de a încleiaVertebrele a două veacuri fatale?Sânge-constructor iar năboieșteCa din gâtlejul pământenelor lucruri,Trândavul doar se mai moșmoneșteLa pragul noilor zile în cruguri.Făptură, ce viața cât o înșfacă,Trebuie să-și ducă vertebrala,Și invizibil val infantil se joacăChiar cu vertebra, sacramentala.Ca firavul zgârci, cartilaj de … Citește mai mult
În spatele cortinei din veac se află-ascunsăAdevărata față a vieții și a lumii.Iar țărna ni-i sălașul. Dar și-n imperiul humiiNe-așteaptă altă taină, la fel de nepătrunsă.
Sunt fiul veacului? Nu știu.Al viitorului sunt poate,Ori poate prea târziu născutAl veacului care-a trecut.Nu poți mereu, mereu să cerisă fii al clipelor de față.Ne-apasă greu trecutul, ieri.Dar eu visez să vie-o vremeCe n-o apasă nici un ieri.
E încă, e încă, e încăO pată de sânge Terra,O mare pată de sângeCe întrerupe Cerul.Sunt încă, sunt încă, sunt încăUn râu de lacrimi ochii mamei,Un râu de lacrimi sărateCe întrerup Pământul.
Am pus flori în vază, am să le las să moarăAroma iar a falsă, da o-mbrățișez ca prima oarăMiroase a ierni și ger, a abandon de varăC-am iubit veri și primăveri și-am plâns seară de searăDar nu îmi pasă, toate au trecut și-au venit alteleMai bune și mai false unele ca alteleAdevăruri de păr trase, … Citește mai mult
Se zbate-n zaleVeacul de oțelȘi e spoit cu sângeȘi orgolii.În fiecare ziSe-adună o lumeCu rânjetul fixatÎn colțul gurii.Se cântă marșuri triumfaleȘi se emit păreri de răuPentru o ziCare-a trecut cu grabăSau pentru o grădinăRămasă fără flori.
Umblă mașinile subpământești. În nevăzut peste turnuriintercontinentale zvonuri electrice.De pe case antenele pipăie spațiicu alte graiuri și alte vești.Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi.În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului.Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele.Undeva se trage la sorți cămașa învinsului.Arhanghelii sosiți să pedepsească orașuls-au rătăcit prin baruri cu penele arse.Danțatoarea albă le trece … Citește mai mult
Cenuși de-un veac ne-ngroapă,noi surâdem,prea siguri de rotire-rotitori,sfârleze pe acoperișuri pieritoaresau nu,dar pline de apa poveștii.La primul semn ciudat încremenim,căzuți cu turnurile în turnirurilede lumină palidă,de după ardere.Cârduri de gâște ale Capitoliuluizboară în două picioarespre noipentru că am pomenit despre „apă”.Plecați, suflete!Nu ne e gândul niciodată la voi..Avem povestea noastră rotitoareprin cenuși de-un veac,alături de … Citește mai mult
Un trup bătrân și-o flacără ce încăAprinde-n creier noile-ntrebări.Nu-i mai înaltă lumea, e numai mai adâncăDe-ntunecime și iluminări.Stau cocoțat pe vârstă ca pe-o stâncă,Și ispitit de-nvălmășite stăriMă mir de sufletul ce-noată încăÎn valuri mari de taine și mirări.