Cenuși de-un veac ne-ngroapă,
noi surâdem,
prea siguri de rotire-rotitori,
sfârleze pe acoperișuri pieritoare
sau nu,
dar pline de apa poveștii.
La primul semn ciudat încremenim,
căzuți cu turnurile în turnirurile
de lumină palidă,
de după ardere.
Cârduri de gâște ale Capitoliului
zboară în două picioare
spre noi
pentru că am pomenit despre „apă”.
Plecați, suflete!
Nu ne e gândul niciodată la voi..
Avem povestea noastră rotitoare
prin cenuși de-un veac,
alături de fericire.
Sensul versurilor
The poem speaks of finding happiness and continuing one's story even when buried under the ashes of the past. It suggests a resilience and an ability to smile despite hardship, focusing on the power of narrative and memory.