Versuri corectate și adnotate
Un veac s-a scurs, și împreună,Lungiți subt un capac de piatrăNe crede morți întreg pământul.Ah, de-aș putea să-mi las mormântul.Și lumei care veșnic latrăSă-i strig că totul e minciună!.Un veac.Iubita mea, de cândAm adormit culcați alături!Fu dulce cupa cu venin!Ne-a-nchis destinul în sicriuCa două pagini puse-alăturiSubt o prunela lăcrămând.Simțirăm cărnuri, oase, scoase,Căzând în jurul nostru … Citește mai mult
Luminile ce-au ispititȘi hrană unui veac au dat,Cu ev de iarnă ce-a venit,În somn adânc s-au cufundat.Spre luptă, nici nădejdi, nici har,Doar, în meschină răzvrătire,Pe gând abraș, de rugi altarȘi-a suferinței pomenire.28 februarie 1892
Veacul, cetatea, strămoșii, urmașiijoacă cu mine fripta.Întind palmele, ca un bătrân, venit din ninsoare,deasupra plitei,ca un orb spre un punct de sprijin,și sunt plesnit.Cu precizie.Poc, face veacul.Poc, mă cârpesc cetatea, strămoșii,urmașii, frații.Poc, poc.Ei, dac-ai mei.. Ei, se-ntâmplă,mai pot surveni schimbări,ei, asta-i situația, ochiiîn patru,ei, și tu!Și îmi întind palmele iar.Le întind, ca un bătrân, venit … Citește mai mult
Tari suntem toți, în povești ce le spunemCopiilor noștri, în buza nopții,Ascundem c-un zâmbet lumea vrăjmașăȘtiind că suntem în voia sorții.Și nu vom vedea zorii cei noiAi lumii ce vine când noi om fi vântPoveștile astea nu trebuie să moară –A noastră zestre trăiește în gând.Din vremuri străvechi, vorbe răzbatDe zile ce-or fi mai negre … Citește mai mult