Se zbate-n zale
Veacul de oțel
Și e spoit cu sânge
Și orgolii.
În fiecare zi
Se-adună o lume
Cu rânjetul fixat
În colțul gurii.
Se cântă marșuri triumfale
Și se emit păreri de rău
Pentru o zi
Care-a trecut cu grabă
Sau pentru o grădină
Rămasă fără flori.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra brutalității și orgoliului din trecut, asupra modului în care lumea se adună cu cinism și asupra regretelor exprimate pentru timpul care trece și pentru frumusețea pierdută. Este o meditație asupra condiției umane și a ciclicității istoriei.