Am pus flori în vază, am să le las să moară
Aroma iar a falsă, da o-mbrățișez ca prima oară
Miroase a ierni și ger, a abandon de vară
C-am iubit veri și primăveri și-am plâns seară de seară
Dar nu îmi pasă, toate au trecut și-au venit altele
Mai bune și mai false unele ca altele
Adevăruri de păr trase, m-au întărit ca haltere
Și persoane afectuoase m-au otrăvit ca șarpele
Visez la viitor și totuși gândul-i la trecut
Că nu caut în obor adevărul absolut
Nimeni nu-i perfect, și dac-aș fi.. atunci vreau scut
Compus și imperfect la simplii ce i-am cunoscut
Caracter flegmatic, cu zile puse-n file
Simt aer astmatic pentru figuri scoase din vile
Vrei sute de lei te plângi că n-ai destul copile
Află că eu am mers în aceiași adidași 2 de zile.
Muzica suspină când îi dezvălui partitura
C-am scris de-atâtea ori povești mai moarte ca natura
Am pictat scrisori de dragoste și n-a fost numai una
Pentru care-am iscălit piese reci precum furtuna
Negative puse-n căști purtate pe gât ca salbe
Am scris povești murdare-n nopți imaculat de albe
Am ales să rămân treaz când puteam să-nnot în halbe
Și-am ales să uit de ea când puteam s-o iau la palme
Scapă de griji zi-le pa și fă-le cu ochiu’
Uită de tot ca drogații dependenți de opiu
Fă ce-ți spune inima, iubește ce-ți vede ochiu’
Fă ce te taie capu’ da vezi să nu te taie la propriu
Și am să-nchei aici povestea asta monotonă
Elegiac am scris, mii de povești, o tonă
Ca flori pe care a nins, n-am tremurat o vorbă
Când dinadins ea n-a mai fost Venere și Madona
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a deziluziilor acumulate. Vorbește despre amintiri, iubiri pierdute și lecții învățate, cu un ton melancolic și introspectiv.