Versuri corectate și adnotate
Muzica: DUMITRU LUPUVersuri: FLORIN PRETORIAN 1.Cocori au plecat din nou afarăNe-au părăsit și ne-au lăsat cam goiSe-așterne toamna rece peste mareȘi vine-o iarnă rece peste noi Refren:Toamnă receMotiv de stat în casăToamnă rece,Unde-ai plecat, vară frumoasăToamnă receIubirea mea târzieTotul treceClipă de melancolie. 2.Mă ții de mână și gândești plecareaA fost ce-a fost. Nu-mi pare rău … Citește mai mult
*Lui Berto Ricci*.Dulce apune soarele.De zi se desprindeUn cer prea limpede.În ramuri, singurătatea.Ca de la mare depărtareO rumoare de voci.Ofensată când e lingușităOra aceasta are o artă stranie.Nu e prima încolțireA toamnei eliberate?Ca nici un alt mister.Fuge să dea în aurVremea bună ce scoate din noiDarul nebuniei.Și totuși, și totuși aș striga:Efemeră tinerețe a simțurilor,Ce … Citește mai mult
Ridicase vântul, dintr-un luminiș,Frunzele căzute întru veșniciePrintre mărăcinii unde-o bălărieÎși păzea hotarul propriului tufiș.Le-a urcat în slavă, le-a purtat pe susPeste lumea-n care toamna așternuseNoi culori, intense, parcă nesupusePictorului care-n ceruri le-a compus.Au trecut de norii plini de zile reciFulgerând a moarte înspre pământeni,Au trecut de codri tânguind jieni,Au zărit uitarea-n vechile poteci.Mai plângeau când … Citește mai mult
Te uită, toamna-n suflete se lasăși ne aduce ce-am dorit un an!Croindu-ne din frunze un ghiozdan,să-i fim elevi în ultima ei clasă,Unde se-nvață rostul și menireade-a ne iubi-n neștire, cu nesaț,și-ntinsul și de mână și de lațîn care să cădem mimând uimirea!Unde-i trecuta toamnă, când, ehei,erai cea mai femeie din femeiși aruncai cu frunze moarte-n … Citește mai mult
Melancolie dulce, melancolie stinsă,Ce-nvălui atmosfera în nopți de toamnă dulci,Melancolie dulce, melancolie stinsă,În suflete bolnave privirea ta o culciMângâietor și moale ca o femeie-nvinsă.Dorm plopii muți și tragici în umbra viorie,Se descompune frunza căzută pe alei,Se descompune frunza, — iar tu, melancolie.Sorbind ușor rugina și deznădejdea ei,Îmbălsămezi tăcerea cu-această agonie.În părul tău ce-și moaie în … Citește mai mult
E toamnă iar în calendar,E totul ca odinioară.E toamnă și-n abecedar,E din nou ca prima oară.Dis de dimineața mișunând,Oameni, pe marele ogoare.Copii cu pas încet pășind,Spre o mare așteptare.E septembrie din nou,S-au început a număra bobocii.E trist, pustiu și gol,Ce-a fost acum nu este.
Sus pe dealuri toamna pune,Miriști galbene-n lumină,Arături ca de cărbune,Și mohoare de rugină. Floarea soarelui, bătrână,N-are ochi ca să-l mai vadă.Stă cu capul în țărână,Așteptând neaua să cadă. Sora soarelui, uscată,În visul verii legănată,Simte toamna cum o prindeCu-ale sale mâne ude.
Într-o zi oarecare de toamnă,mi-ai venit cu albastrul din flori;n-am uitat nicio clipă ce-nseamnăşi prin gânduri îmi treci, uneori.Nu mi-ai fost doar o floare de toamnăce apare-ntre frunze ce cad –ai fost visul, dorinţa ce-ndeamnăspre lumină un suflet nomad.Mi-amintesc şi acum de o toamnăcu ploi multe şi reci, cu îngheţ,cu răceală ce frunze condamnăla cădere-n … Citește mai mult
De tine mi-e departe și mi-e gercă-i între noi distanță de o toamnă.Poeții mor la fel ca tine, Doamnă,atât că-și sapă singuri groapa-n cer.Ce fericire-i când, de vrei să mori,ca la un semn, în loc de lumânare,la cap, ți-aprinde Dumnezeu alt soare,iar groapa ți se-acoperă cu nori!Iubind, poeții moartea și-o-nfiripă,că-s zilnic doar durere și risipă,imuni … Citește mai mult
Dă-n sânge lăurusca pală și cârtița-și face mormântul,S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărâna din moșunoaie,O floarea-soarelui uitată se scutură și își despoaiePodoaba razelor apuse, încetinel, când bate vântul.Și s-a făcut parcă-ntuneric cu cea mai de pe urmă rază,Ce s-a desprins lucind în aer, din nimbul palid de lumină!De-ajuns i-o candelă-ntr-un templu și-i de ajuns într-o … Citește mai mult