Versuri corectate și adnotate
Scrisori ce am sunt moarte, albe, seci,Însă par vii şi freamătă când vreauSfoara s-o scot şi-n poală să le iauCu mâini care-mi tremură şi-s reci.Şi el scria – Amici suntem şi deciÎn zi de Mai voia ca eu să stauSă-mi simtă mâna, tandru să i-o dau,Lucru banal; vărsat-am lacrimi zeci.Şi tremurând, „mi-eşti dragă”, am citit … Citește mai mult
În zorii zilei după ce-ai juratSă mă iubești, la lună m-am gânditSă rupă legământul tău pripit,Căci tu nu poți să stai prea mult legat.Și ura vine-n suflet imediat;Iar când la mine sincer am privitVăzut-am că nu-s demnă de iubit,Sunt ca viola ce s-a degradatPe care-un muzicant grăbit o iaȘi-o lasă-apoi, căci notele-s drăcești.Eu nu m-am … Citește mai mult
Deci dacă a iubi e un deșert,Prea bună nu-s. Obrajii ce-mi pălescPe care-i vezi, genunchii ce-obosescDe greutatea inimii din piept –Şi viaţa mea de bard ce m-a dus dreptÎn sus pe-Aornos, şi că pot firescPrivighetoarea-n triluri s-o însoţescCând cântă trist – ar fi cumva nedreptSă le doreşti. Iubitule, e clarEu nu-s de tine, n-am valoarea … Citește mai mult
Să nu m-acuzi, te rog, c-am afișatUn chip prea calm și trist în fața ta;Căci noi privim acum la altcevaȘi de-alte raze-i părul luminat.La mine tu te uiți preocupat,Ca la albina din borcan, cumva;Tristețea m-a închis în cușca saȘi să m-avânt nu am mai cutezat,C-aș fi căzut – sunt sigură – din zbor.Dar eu spre … Citește mai mult
Cum aș putea să-ți răsplătesc vreodat’Că inima ți-ai scos-o bucuros,De purpură și aur prețios,Și că pe-un zid ai pus-o avântatCa eu s-o iau în palmă imediat,Bărbat culant? Am suflet ticălos,Ingrată sunt că am găsit folosÎn darul tău, iar eu nimic n-am dat?N-am suflet gol – săracă m-am trezit.Așa vru Domnul. Toată viața meaAm plâns de … Citește mai mult
Da! Ei iubesc prin lumea noastră, da!Eu dragostea n-o neg cu-adevărat,De ea în tinerețe am aflat,Și de-atunci nu-i mult, și ce-nfloreaMiroase și-azi. Ghiauri și turci coleaCu un surâs batiste-au aruncatCăci ei nu plâng. Și dinții-au lunecatLui Polifem, când ploaia ce cădeaA nucii coajă bine-a șlefuit –Iubirea-n ură trece într-o ziSau poți s-o uiți. Dar tu, … Citește mai mult
N-am dat nicicând zulufe din părul brunVreunui iubit, așa cum ție-ți dau,Căci cu-a mea mână unul acum iauȘi ezitând îl mângâi și-ți spun,Hai, ia-l! Dar tinerețea e-n surghiun;Și pletele pe glezne nu-mi mai stau,Prin roze nu mai zburdă cum zburdau,Ca la copile; ci pe-obraji le pun,Că lacrimi multe chipul mi-au brăzdat,Și-atârnă de pe capul moleșitDe … Citește mai mult
Într-adevăr, cu-amorul mă fălesc,Ce-atunci când urcă pân’ la fruntea mea,Mă-ncoronează c-un rubin sadeaŞi toţi bărbaţii lacom îl privesc –Dar chiar şi-acest amor, eu mă ferescSă-l îndrăgesc, dar dacă tu ai vreaPoţi să mă-nveţi, exemplu îmi poţi daCând ochii noştri-întâi se întâlnesc,Şi dragostea-i prezentă. Şi-atunci tac,Păstrând în taină marele amor;Dar sufletul mi-ai prins, că-i slab, sărac,Şi … Citește mai mult
E oare just să dau doar ce pot da?Şi să te las privind lacrimi căzând,Cu gust de sare, şi-ani s-auzi oftândCând eu renunţ la ei, iar gura mea,Deşi îmi juri iubirea cea mai cea,Surâde rar? Mă tem şi cred în gândCă nu e drept. Noi doi nu stăm în rândSă fim iubiţi; eu ştiu că … Citește mai mult
Pe-un deget el întâi m-a sărutatLa mâna care scrie-așa plăcut;Și de atunci mai albă s-a făcut,Nu pentru om, căci ea a consemnatDoar zvon de îngeri. Și-un inel purtat,Cu ametist, aici, n-ar fi pututFi mai prejos decât acest sărut.Și-al doilea spre frunte a plecat,Ratând puțin, căzând pe păr ușor,Un mir atât de bun și prețiosCe-a precedat … Citește mai mult