Deoarece putere tu posezi
Să treci prin masca mea şi să priveşti
(În care au lovit toţi anii-aceşti
Cu ploaia lor) şi sufletul să-mi vezi,
Un martor stins al vieţii de corvezi,
Acolo undeva cu drag zăreşti,
În sufletul ce doarme ca-n poveşti,
Un înger despre care sincer crezi
Că merge-n Rai – şi chiar dacă nu pier
Păcate, griji şi moarte şi destin,
Şi ce văd alţii, şi ce nu prefer,
Poveri ce-apasă, gândul meu meschin –
Tu nu renunţi.. Ah, fă-mă să ofer
Azi mulţumiri, căci bine-mi faci din plin.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă recunoștința profundă față de cineva capabil să vadă dincolo de aparențe și să perceapă sufletul profund al vorbitorului. Această persoană oferă alinare și bine, în ciuda poverilor și a gândurilor meschine.