Versuri corectate și adnotate
Când ațipesc, ochii mei văd mai bine,Căci ziua nu zăresc decât prostii;Dar când adorm, ei te privesc pe tine,Și-n întuneric prind a străluci.Dar umbra ta, așa strălucitoare,Cum poate ea s-apară și-n amiazăDând zilei o lumină și mai mare,Când ea deja sub pleoape luminează?Cum ochii mei pot binemeritaPrivindu-te și-n faptul unei zile,Când noaptea, imperfectă umbra taPrin … Citește mai mult
Prieten drag, tu nu poți fi bătrân,Ești cum te știu de mult, încântător,Deși trei ierni, la recele lor sân,Trei veri au luat din codru binișor.Trei primăveri în toamnă s-au schimbat,Căci anotimpuri se succed grăbit,Și trei de-April în Iunie-au zburatDe când te știu; dar și-azi ești înverzit.Și totuși, ca o limbă pe cadran,Splendoarea trece, fala va … Citește mai mult
O, să nu-mi ceri acuma să trec pesteRăul ce-nadins mi-l faci tu mie.Rănește-mă nu din priviri, vorbește-mi;Omoară-mă, dar nu prin viclenie.Zi-mi că iubești pe altul, dar cu mineCând ești, iubito-n jur nu te uita.De ce să mă rănești când știi prea bineCă forței tale n-am cum rezista?Hai să te scuz: ”Ah, draga mea cunoașteCă ochii … Citește mai mult
Dar nu-nțelegi că e cu neputințăO clipă să mai gust din cele duse?..Cu farmecul durerilor răpuse,Din preajmă-mi fugi, deșartă năzuință!.Astâmpără-te, dor de vremi apuse,Prilej de nesfârșită suferință!..S-a stins, cum nici n-ar fi avut ființă,Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!.Uitare, vin’ cu liniștea ta dulce,Zi gândului că-i ceasul să se culce :E noapte, stinge lampa … Citește mai mult
Iubirea-mi crește, tu o vezi scăzând;Dar nu te amăgesc, nu sunt actor;Iar dragostea-i o marfă atunci cândCel care-o are spune tuturor.Iubirea-n luna mai mi-a dat fioriȘi triluri revărsam în mod firesc,Cum vara cântă-n cor privighetori,Dar în belșugul toamnei se opresc.Nu că acum e vară mai puținDecât atunci când păsări au cântat,Însă de triluri reci pomul … Citește mai mult
Frumoasele ființe ne-or crește bunăstarea,Când n-o să moară fala întruchipării-n roze;La fel ca desfrânatul, ar îmbrăca paloareaUrmașul său sensibil ce l-ar păstra în poze:Constrâns de strălucirea scânteilor din gene,Hrănește-ți în lumină a sufletului flamă,Grăbind înfometarea averilor viclene,Din spirit, din dușmanul ce crud te-nchide-n ramă:Tu, care ești acuma un ornament al viețiiȘi doar prevestitorul banalei primăveri,Sălășluiești … Citește mai mult
Ce poţiuni făcute-n alambicDin lacrimi de Sirene am sorbit,Că m-au făcut să sper, să plâng un pic,Să pierd, chiar când credeam c-am izbutit!Şi inima, ce gafe fără rostA săvârșit crezând că a învins!Cum mi-am holbat privirea ca un prostCând febra nebuniei m-a cuprins!O, răul e benefic! AşadarCe-i bun el face şi mai valoros;Iubirea moartă o … Citește mai mult
Sonetul este-un leu culcat pe labe,E uraganul ce pândește valul,Nu-i flutur grațios, ca madrigalul,Ci forța-ncătușată în silabe.Îmi ceri un sfat? Evită teatralulÎn ritmul său; să nu pui rime slabe –Cizelator, alege-le nababe,Catrenelor să le-ntărești finalul.Să fie cald sonetul – dar veșmântu-iSă-l făurești din cea mai rece formă:Să-l reîncepi – de câte ori îl mântui.Și-oricât ar … Citește mai mult
Fudula violetă am certat:De unde-ai șterpelit al tău mirosNu din suflarea lui? Și ți-ai pictatCu purpuriu obrazul tău frumosÎn venele celui ce mi-e iubit.Și crinul mâna albă ți-a furat,Iar măghiranul părul și-a însușit;Și trandafirii-n spini au tremuratÎmbujorați sau albi de ce-au răpit;Un altul roz, culorile le-a luatȘi cu suflarea ta le-a întregit;Însă când s-a fălit … Citește mai mult
De la natură, față de femeie,Ai tu, stăpân-stăpână pe-al meu dor;Un suflet feminin, dar care nu eCa la femei, și fals și schimbător;Ai ochiul viu, nefalsă-i e rotireaCu aur poleind tot ce privești;Bărbat cu șarm, bărbaților privireaLe-o furi, iar pe femei le-nnebunești.Femeie-ntâi natura te-a creat,Până ce ea s-a-ndrăgostit de tine,Și-un lucru-n ciudă ți-a adăugatFără utilitate … Citește mai mult