William Shakespeare – Sonetul LXV: Nici Bronzul, Nici Piatra, Nici Pământul, Nici Marea Nemărginită
Când bronzul, stânca, apa sau pământul, / Tristei pieiri i se supun, cum oare / … →
Versuri corectate și adnotate
Când bronzul, stânca, apa sau pământul, / Tristei pieiri i se supun, cum oare / … →
Admit, de muza mea nu ești legat, / Deci poți, fără constrângeri, să citești / … →
Ești fără milă pe cât poți să fii, / Cum rele-s frumusețile de fel; / … →
Deșteaptă fii pe cât de rea; nu-mi pune / Răbdarea la-ncercare cu dispreț, / De … →
Cu ochii-nchiși, eu te privesc mai bine, / căci alte lucruri dimprejur nu-i fură; / … →
Ce-aș mai putea cu mintea să creez / Când sufletul meu bun ți-am arătat? / … →
Așa trăiesc, crezând că-mi ești fidel, / Ca soțul înșelat; iubirea poate / Părea reală … →
Mai bine să fii rău decât să pari / Și toți să te bârfească nefondat; … →
Cei care-și cred norocul tors de stele / Să-și poarte cin și nume cu trufie! … →
A revenit frumoasa primăvară; / Copacii parcă-s ninși de-atâta floare; / Dorințe copilărești, renăscătoare, / … →