Nu! Timp, să nu te lauzi că decad.
Din câte piramide-ai construit
Nimic nu-mi pare nou, nimic ciudat;
Sunt numai replici a deja văzut.
Trăind puțin, găsim de admirat
Vechiul, ce ni-l impui în mod viclean
Drept nou, cum că acum l-am constatat
Când noi, de fapt, demult de el știam.
Pe tine, cu-a ta urmă, te desfid
Prezent, trecut, nu văd ce-aș admira;
Istoria și ce vedem ne mint
Mai mult sau mai puțin din graba ta.
Jur că așa voi fi, găsind o cale:
Cinstit, în ciuda ta și-a coasei tale.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă o sfidare a timpului și a efectelor sale distructive. Vorbitorul refuză să creadă că se schimbă sau decade, argumentând că tot ce pare nou este doar o reîntoarcere a vechiului. El jură să rămână cinstit și fidel sieși, în ciuda trecerii timpului și a inevitabilității morții.