Tânăr, frivol – cusur unii-ți găsesc;
Alții te văd seducător, blajin;
Cusururi, haruri – mulți le îndrăgesc,
Tu faci virtuți din tot ce e meschin.
Și-așa cum un inel obișnuit
Pe-un deget de regină-i prețios
Orice defect devine negreșit,
Prin harul tău, ceva foarte frumos.
Și lupul rău câți miei n-ar păcăli
Dac-ar putea s-arate ca un miel,
Iar chipul tău pe câți n-ar amăgi
Numai puțin de-ai face uz de el!
Dar nu-i nevoie, te iubesc oricum,
Fiind al meu, respir al tău parfum.
Sensul versurilor
Sonetul explorează admirația față de o persoană, subliniind cum aceasta transformă defectele în virtuți prin farmecul său. Vorbitorul își exprimă iubirea necondiționată, fiind captivat de esența și parfumul persoanei iubite.