Vigoarea consumată în păcat
E poftă-n acțiune, desfrânare
Mortală, mincinoasă, de blamat,
Sălbatică, rea, crudă, trădătoare,
De cum e obținută e hulită,
Vânată, dar când dă să se-mplinească
Simți scârbă ca de-o nada înghițită,
Întinsă-anume să te-nnebunească;
Nebun în căutări, în act barbar,
Vrând, posedând, de patimă cuprins;
Extaz deplin, apoi, un gust amar;
Plăcere-anticipată; după, vis.
Toate se știu, dar nimeni n-a aflat
Cum să evite raiul către iad.
Sensul versurilor
Sonetul explorează natura contradictorie a dorinței, descriind-o ca pe o forță distructivă care aduce inițial plăcere, dar se transformă rapid în dezgust și remușcare. El subliniază conflictul interior și incapacitatea omului de a evita capcanele plăcerilor vinovate, cunoscând totuși consecințele.
