William Shakespeare – Sonetul 139
Nu-mi cere să accept greșeala ta / Ce inima sălbatic mi-a străpuns; / Nu în … →
Versuri corectate și adnotate
Nu-mi cere să accept greșeala ta / Ce inima sălbatic mi-a străpuns; / Nu în … →
Sleit de trudă fug grăbit în pat / Picioarele ce-au mers să stea tihnit / … →
trad. Neculai Chirica. / Nu-s ochii Doamnei mele rupți din soare / Nici roșul de … →
Să fie versul lui cu pânza-n vânt, / Ce vede-n tine-o pradă și o vrea, … →
De ce mi-ai garantat un timp frumos, / Fără manta să o pornesc la drum, … →
Cum să îţi cânt valoarea-n mod decent / Când tu eşti partea bună ce-o vădesc? … →
Cum să nu aibă muza mea subiect / Când tu respiri și-n versul meu torni … →
Într-un sonet aș vrea să-nchid trecutul / Ce și-a înfipt săgețile în mine / Și … →
La răsărit, când soarele-nfocat / Se-nalță în cer, toți cei de pe pământ / Îl … →
Văzut-am multe dimineți splendide / Cu soarele pe munte strălucind, / Dând un sărut poienii … →