Cu voie faci iertabile greșeli,
Când îți lipsesc din suflet uneori,
Cum anii fragezi se cuvin rebeli,
Tentația ți-e sfetnic deseori.
Ești cavaler, astfel de cucerit,
Tu ești plăcută, demnă de curtat;
Când o femeie-ncearcă, ce tâmpit
Renunță fără a fi profitat?.
Însă puteai să nu te-atingi de ea,
Strunind junețe și tumult hoinar,
Ce către desfrânare te-ar forța
Și dublul legământ călcându-l iar:.
Tentat de al ei farmec fecioresc,
De frumusețea ta-am să mă feresc.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema tentației și a infidelității, exprimând regretul și conflictul interior al celui ispitit. Vorbitorul recunoaște atracția, dar și consecințele acțiunilor sale, oscilând între dorință și remușcare.