sonet - Versuri.pro

Francesco Petrarca - Sonetul XIII [Il Canzoniere]

Eu pas cu pas mă-ntorc pe-a mea cărare / cu trupul obosit de-aşa durere, / … →

Îi dăruiește trei lucruri unui amic. / Să pui obrazul plâns ce obosește, / pe … →

Goneşte viaţa, nu-i popas s-o ţie, / şi moartea-i calcă urma avântată, / Eu port … →

Îl consolează pe un amic căruia i-a murit soţia. / Frumoasa doamnă, dragostea ta mare, … →

VII. / Cu armonie simplă de linii și lumină / Trezindu-ne comoara gândurilor adânci, / … →

Granzii, ca rinocerii şi ca elefanţii, / titluri pe veci, ca munţii, pentru-o stârpitură, / … →

Sufletul aspru şi preacrunta vrere / ascunse în angelica-i făptură, / ând şi fără glorie … →

Deși simte că i se apropie sfârșitul, nu poate scăpa din închisoarea unde l-a aruncat … →

Amor şi Laura nu revarsă harul asupra lui, de aceea se simte dezgustat. / Norocul … →

Ca să scape de jugul ce-l apasă ar prefera să se transforme în piatră. / … →