Deși simte că i se apropie sfârșitul, nu poate scăpa din închisoarea unde l-a aruncat Amor.
Vai, bine știu ce pradă-ndurerată
ne face Cea ce viața ne scurtează,
și lumea cât de brusc ne-abandonează
și-al nostru nume-l uită deîndată;.
am pătimit, dar mila nu se-arată
și-ultima zi deja în piept vibrează:
însă Amor nu mă eliberează,
c-al lui tribut de lacrimi îl așteaptă.
Eu știu cum ziua, ora care vine,
duc anii; nu-i magie înșelătoare,
ci o putere mare, făr’ odihnă.
Dorința s-a luptat cu mintea tare,
paișpe ani; și-nvinge oare cine?
e-aici vreun suflet să-și găsească tihnă?
Sensul versurilor
Sonetul exprimă sentimentul de captivitate în fața iubirii și apropierea sfârșitului. Vorbitorul este conștient de trecerea timpului și de suferința cauzată de iubire, dar nu poate scăpa de influența acesteia.