Granzii, ca rinocerii şi ca elefanţii,
titluri pe veci, ca munţii, pentru-o stârpitură,
hidalgi politicoşi numai prin gură,
iluştri cavaleri, paharnicii şi-amanţii;
ordine-nfometate, mantii visându-şi şfanţii,
dame cu două feţe, văduve cu-alură,
opt dobitoace mândre la trăsură,
cele ce trag şi cele trase: traficanţii.
condeielor, duioşii scribi de vânătoare,
poliţia din Bartuli şi Abadeşi făcută,
din sabie şi bardă prea dreapta judecată;
case şi sâni ce-nşală cu faţă primitoare,
noroi şi scârnăvie ce ştie doar să pută,
aceasta-i Curtea: vouă vă fie pururi dată!
Sensul versurilor
Sonetul critică dur clasa conducătoare, demascând ipocrizia, corupția și abuzurile de putere. Curtea este prezentată ca un loc al decăderii morale, plin de indivizi preocupați doar de propriile interese și de menținerea privilegiilor.