Îi dăruiește trei lucruri unui amic.
Să pui obrazul plâns ce obosește,
pe primul dar, drag domn, ce-i de la mine,
și de acum să te păzești mai bine
de-Amor cel crud, ce chipul ni-l albește.
Cu-al doilea și brațul stâng păzește
calea pe unde el pătrunde-n tine,
că-i vară sau e iarnă cont nu ține –
căci drumu-i lung, iar timpul se grăbește.
Cu-al treilea din ierburi bea fiertură
ce gândul care doare îl destramă –
dulce-n final, deși amară-n gură.
Și să m-așezi în inima ta pură,
de-acel vâslaş pe Styx să nu am teamă,
chiar dacă n-am în ruga mea căldură.
Sensul versurilor
Sonetul oferă sfaturi unui prieten pentru a se proteja de suferința cauzată de iubire și de trecerea timpului. Îi sugerează să caute alinare în remedii și să păstreze amintirea celui care vorbește în inimă, pentru a depăși teama de moarte.