Îl consolează pe un amic căruia i-a murit soţia.
Frumoasa doamnă, dragostea ta mare,
de pe pământ deja este plecată
şi sper că-n cer ea fi-va înălţată,
dac-a făcut doar fapte exemplare.
Tu ia înapoi acele chei cu care
îţi pătrundea în inima curată,
şi du-te după ea pe calea dreaptă,
căci griji lumeşti nu pot să te doboare.
Şi-odată ce-ai lăsat povara toată,
orice obstacol treci cu uşurinţă,
ca pelerinul ce nimic nu cară.
Prea bine vezi acum că-n nefiinţă
se duce totul, şi la judecată
bine-i să vii cu inima uşoară.
Sensul versurilor
Sonetul oferă consolare unui prieten îndurerat de pierderea soției. Îl îndeamnă să își găsească alinare în credință și să se elibereze de grijile lumești pentru a o urma pe calea spirituală.