Versuri corectate și adnotate
Nu are oricine totdeauna harulÎn rău de-a simți bunul:mai este câte unul ce-l simte, deși pare dulce, -amarul.O, bunul gust e darulce vulgului cedeazăpe față, dar se bucură în sine.Cedându-i, simt mai binece nu se-arată afară:tristeți din piept ori mutele suspine…Căci vulgu-i orb iar lauda-i barbarăscăzutul merit des îl ia în brață,ca biciul care doare … Citește mai mult
Plantele suferă cum suferim și noi.De ce n-ar suferidacă asta e cheia unității lumii?Floarea suferă, atinsăde mâna inconștientă.Se ascunde un plâns înăbușitîn docilitatea ei.Piatra e o suferințăparalitică, eternă.Nu avem noi, animalele,nici măcar privilegiul de-a suferi.
Într-o pădureDe pini am fost,Umblam de plăcereȘi fără rost.În umbră o floareVăzui sub picior,Ca stea licărind,Ca pur ochișor.Am vrut s-o culeg, darAtunci se-auzi:Culeasă, ofilităPetală voi fi!.Îndată am scos-oCu țărâna pe ea,Din strat am luat-oÎn camera mea.Din nou am sădit-oÎn loc liniștit;De-atunci pentru mineMereu a-nflorit.
Nu-ți este ție hărăzitSă faci bobocul verde să-nflorească.Oricât l-ai scutura și l-ai lovi,Nu-i în puterile taleSă-l faci să dea petale.Atingerea-ți murdară-l pângărește.Îi smulgi petalele, și i le spulberi,Fărâme le strivești în pulberi.Ah! Nu-ți este ție hărăzitSă faci bobocul verde să-nflorească.Cel care poate să-l deschidăO face-atât de simplu!Îi aruncă o privire pe sub geneȘi mustul vieții … Citește mai mult
Nu: vouă nu vă este dat să deschideți bobocii în flori.Scuturați bobocul, loviți-l; e peste puterile voastresă-l faceți să înflorească.Atingerea voastră îl întinează;voi rupeți petalele rând pe rând și le aruncați în țărână.Dar nicio culoare și niciun parfum nu apare.Nu! Vouă nu vă este dat să deschideți bobocii în flori.El, care e în stare să … Citește mai mult
Sunt flori ce-ți ies în drum să te săruteși-ți gângure crâmpeie de voroave.Altele mici și proaste și gângaveau ochi adânci și-ntrebători de ciute.Unele cântă, altele spun snoave,cârciumărese zvelte și limbute.Sunt flori ce parcă tremură lăutese spovedesc și-nchină cruci firave.Sunt flori cu străluciri de spade goale,flori cu obraji și gene lungi de îngeri,flori îmbrăcate-n platoșe și … Citește mai mult
Drumul de la simțire adâncă la măreție trece prin jertfă. KassnerÎndelung birui, contemplând.Stele căzură-n genunchisub luptătoare privire.Sau contemplă în genunchi,și-a stăruinței mireasmăvreun zeu obosea,încât lui îi zâmbea dormind.Turnuri, astfel le privea,încât se speriau:și iar le clădea, brusc, înalte, într-unul.Dar de câte ori peisajul,împovărat prea tare de zinu odihnea, seara, -n tăcuta lui contemplare.Animale-alinate intrară,păscând, în … Citește mai mult
În tine însuți mereu desăvârșești,mai mult decât pe tine, esența ta – rămasul.Tulburătoarea emoție ce-n jur o risipeștie dansul.Fiecare petală consimteușor, baletândcâțiva pași parfumațiinvizibili, în vânt.O, muzică a ochilor,de ei înconjurată,tu devii miezul lorde neatins vreodată.
Frumusețe.Adesea pe câmpieAuz o armonie,Un ce melodios:Un glas care se pareAscuns în depărtare,Un imn misterios.De unde oare vine?Din sferele senine?Din zefirii ce zbor?Din iarba ce șoptește?Din planta ce trăiește?Din floare? din izvor?.Din nici una-n parte,Din multe-mpreunate,Din toate e-ntocmit;E glas al suferinței,Al lumii și-al ființeiSuspin nemărginit.Așa e frumusețea:Dulceață, tinerețea,Blândețea, eleganța, o-ncing, o încunun:Chipu-i e crin, profira,Inima … Citește mai mult
Faceți rugă la stat pentru bani de copii,Nu mai știți nici ce-nseamnă pe lume să vii,Calculați matematic nevoi de valori,Nu mai știți care-i rostul să naști sau omori.Stați pe-o bandă rulantă-n pornire nebunăÎnspre o lume ce-și vrea averi și pe Lună.Nu contează dorința, nevoia, plăcerea;Ați ajuns doar să credeți că mică-i averea.Vindeți case, pământuri, trăiți … Citește mai mult