Nu-ți este ție hărăzit
Să faci bobocul verde să-nflorească.
Oricât l-ai scutura și l-ai lovi,
Nu-i în puterile tale
Să-l faci să dea petale.
Atingerea-ți murdară-l pângărește.
Îi smulgi petalele, și i le spulberi,
Fărâme le strivești în pulberi.
Ah! Nu-ți este ție hărăzit
Să faci bobocul verde să-nflorească.
Cel care poate să-l deschidă
O face-atât de simplu!
Îi aruncă o privire pe sub gene
Și mustul vieții se pornește-n vene.
La suflul ăsta floarea-și scoate
Aripile la vânt, vâslind din toate.
Culori s-aprind ca dorul inimii curate
Și o mireasă își destăinuie
Dulcea-i taină.
Cel care poate să-l deschidă
O face atât de simplu.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre incapacitatea de a forța dezvoltarea sau înflorirea cuiva sau a ceva. Adevărata transformare vine dintr-o atingere blândă și o înțelegere profundă, nu prin forță sau manipulare.