Plantele suferă cum suferim și noi.
De ce n-ar suferi
dacă asta e cheia unității lumii?
Floarea suferă, atinsă
de mâna inconștientă.
Se ascunde un plâns înăbușit
în docilitatea ei.
Piatra e o suferință
paralitică, eternă.
Nu avem noi, animalele,
nici măcar privilegiul de-a suferi.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că suferința este o experiență universală, prezentă nu doar la oameni, ci și în plante și chiar în obiecte inanimate precum piatra. Sugerează că această suferință comună ar putea fi cheia înțelegerii unității lumii.